Si inainte sa aruncati cu pietre in el, sau in toti cei care sunt mai mult decat indignati de alegerea muzicala a Dj-ului, hai sa le oferim prezumtia de nevinovatie si sa analizam totul la rece.

Asadar, un dj-ul a ales, intr-o tara balcanica, sa redea catre 55.000 de oameni o melodie care are pe Youtube 28.000.000 vizualizari, in conditiile unei populatii totale de 15 milioane. Un alt dj a ales sa puna melodia “Noi suntem romani”. Cine castiga la nivel de reactii? Cel care a pus manele

Prostitutia castiga cum ar spune colegul de breasla. Dar nu e chiar vina lui pentru convingerea asta, nu? Mie mi-au luat 10 ani (poate si mai mult) sa renunt la conceptul idealist de artist care trebuie sa creeze numai capodopere si sa se astepte la aplauze nesfarsite, poate la un curator care sa-l descopere si la o alta mana de artisti, de obicei 50+, care sa-i desfiinteze operele. Un artist care sa creeze ceva unic, original dar fara sa iasa prea mult din norma, totusi.

Cand am ales sa nu mai vreau sa traiesc in aceasta paradigma am hotarat si sa ma bucur de arta ca proces. Fara presiunea unei capodopere. Pur si simplu sa ma bucur si sa bucur si pe ceilati in acest proces. Am ales sa imi creez mediul propice pentru a ma vindeca eu insumi de frustrari, nelinisti si frici prin arta. Si cand am decis ca am ajuns la o versiune a mea care poate imparti bucuria artei mai departe, am facut pasul catre cursuri.

E adevarat ca acum cativa ani am contractat multe lucrari de pictura pe perete (unele inca sunt in proces de finalizare), e adevarat ca am facut portrete la cerere (si le-am promovat ca si cadouri), e adevarat ca am castigat bani din toate acestea (adica am devenit comercial si kitchios :)) dar la fel de adevarat e ca m-am bucurat din toata inima de tot procesul meu de dezvoltare ca om si ca artist. 

Dj-ul a pus melodia “Asa sunt zilele mele”, la final de super show, iar toti cei 55.000 de mii de oameni au simtit nevoia sa cante impreuna cu el. O stare de moment unica, cum doar cei care au fost acolo o pot simti. Toti au simtit voie buna prin toti porii si au trait in acel moment prezent, fara sa se gandeasca daca e “politicaly correct” sau nu. Toti ceilalti, au vorbit de acasa, detasati si neimplicati. 

Cand alegi sa fii diferit apar multe voci in jurul tau care vor cu tot dinadinsul sa te opreasca din drum. Dar, de obicei, nu sunt rau intentionati. Fiecare isi traieste convingerile si simte nevoia sa-si creeze mediul inconjurator conform propriilor norme. E ritmul lor de crestere si trebuie respectat. 

Este vina ta daca ii lasi sa te atinga cu “sfaturile” lor. Daca ai o viziune si crezi cu tarie in ea nu poate veni nimeni sa-ti spuna ca e gresit. 

Asadar, hai sa ne bucuram de fiecare moment al vietii, sa ne bucuram de arta pe care o cream (pentru ca fiecare din noi creaza arta, zi de zi) si sa nu mai luam toate lucrurile atat de in serios. Cum ar spune hipiotii “Love and peace everyone”.

Si daca pe parcurs apar hateri inseamna ca esti pe drumul cel bun.